Osteoporoza, boala oaselor poroase, apare ca urmare a pierderii de masa minerala osoasa si a modificarii microarhitecturii osoase. In urma acestui proces, osul devine mai poros, mai fragil si mai expus fracturii prin traumatisme minime. Dezvoltarea osteoporozei este dependenta de grosimea (adica, densitatea) oaselor in tinerete dar, in aceeasi masura, si de sanatatea, activitatea fizica si alimentatia pe tot parcursul vietii. Riscul de osteoporoza este crescut si de o serie de factori precum:
– varsta, deoarece, o data cu trecerea anilor, oasele se subtiaza in mod natural. Dupa 30 de ani, oasele se dizolva si sunt absorbite de catre organism intr-o masura mult mai mare decat rata de reconstruire a osului si, ca urmare, in fiecare an se va pierde o parte mica de os. Mai apoi, dupa 45 de ani, pierderea de masa osoasa creste considerabil. Acestea produc mai putin estrogen iar barbatii mai putin testosteron. Aceasta degradare continua sensibil an de an iar, in jurul varstei de 60 de ani efectele se simt foarte puternic.
– bagajul ereditar influenteaza si el instalarea osteoporozei. Astfel, sansele de a dezvolta osteoporoza sunt mai mari daca exista antecedente in familie.
– stilul de viata al fiecarui individ poate contribui la dezvoltarea osteoporozei. In acest sens, consumul excesiv de alcool duce la reducerea masei osoase, crescand riscul de accidentari. Exercitiile fizice ajuta foarte mult la intarirea sistemului osos si a musculaturii imbunatatind, in acelasi timp, echilibrul si micsorand riscul caderilor accidentare. Alimentatia trebuie sa fie bogata in vitamina D si calciu, elemente care contribuie la intarirea structurii oaselor.
– inactivitatea sau imobilizarea la pat pe o perioada mai indelungata
– anorexia sau o dieta excesiva sau pe o perioada mai lunga
– menopauza, prin scaderea nivelului de estrogen, constituie un factor major in aparitia osteoporozei la femei. Estrogenul are rolul de a mentine masa osoasa in echilibru, impiedicand pierderile.
Cum putem preveni aparitia osteoporozei?
Deoarece osteoporoza nu are niciun fel de simptome, nu doare ci reprezinta, doar, un risc marit de fractura, sesizam prezenta ei numai atunci cand am suferit o fractura. Daca a fost lezata coloana vertebrala, durerile sunt cronice, se micsoreaza mobilitatea, apare cifoza, toate acestea avand un impact major asupra calitatii vietii persoanei respective. Probleme mult mai mari sunt atunci cand fractura afecteaza soldul. In acest caz, in afara de dureri si imobilizare, apare si riscul de deces, chiar, din cauza complicatiilor iar cei care supravietuiesc vor suferi de reducerea capacitatii locomotorii. Ei vor avea nevoie permanenta de ajutor in deplasare, vor suferi dureri cronice, vor trebui sa isi schimbe stilul de viata dat fiind ca si-au pierdut independenta.
Deci, iata ce putem face:
– miscarea este una dintre cele mai eficiente metode de lupta impotriva osteoporozei. Mersul pe jos, jogging-ul, dansul, ridicarea greutatilor, urcarea scarilor, flotarilor, aerobicul, exercitiile de intindere este indicat sa le facem de 2-3 ori pe saptamana, ~30 minute.
– este indicat sa se reduca, in masura cat mai mare, consumul de sare, mai ales, in cazul persoanelor cu tensiune arteriala crescuta deoarece exista o relatie stransa intre aportul mare de sodiu si pierderea de masa osoasa. Se stie ca sarea duce la cresterea cantitatii de calciu care este eliminata prin urina si transpiratie ceea ce atrage dupa sine pierderea de masa osoasa.
– reducerea consumului de sucuri acidulate dat fiind ca multe dintre ele contin fosfor al carui aport trebuie sa fie echilibrat cu cel de calciu, altfel putand creste riscul de subtiere a oaselor.
– cofeina trebuie consumata moderat deoarece aceasta interfereaza cu absorbtia de calciu.
– fumatul impiedica vindecarea fracturilor reducand, in acelasi timp, capacitatea organismului de a genera masa osoasa.
– exista o serie de medicamente care maresc riscul de a face osteoporoza. Anti-inflamatoarele, corticoseroizii, antidepresivele pot cauza subtierea oaselor.
– consumul de alcool cu masura: 2 pahare, in cazul barbatilor si unul in cazul femeilor pote ajuta la prevenirea fracturilor.
– aport de calciu: 1000 mg de calciu/zi este doza recomandata pentru adulti iar femeile de peste 50 de ani si barbatii de peste 70 de ani pot ajunge la o cantitate de 1200 mg. Nu se va depasi, insa, doza recomandata deoarece prea mult calciu creste riscul de formare a pietrelor la rinichi sau alte probleme.
– vitamina D care este factorul care ajuta sa absoarba, sa retina si sa foloseasca aportul de calciu. Soarele stimuleaza producerea de vitamina D care poate fi luata din lapte, suc de portocale, cereale. Doza recomandata de vitamina D este 600 UI (unitati internationale) iar peste 70 de ani, 800 UI.
– terapia cu hormoni, de obicei estrogen, luat ca atare sau in asociere cu progesteron. Dar terapia aceasta este prescrisa femeilor doar in situatii extreme, daca ele nu pot lua alte medicamente, din cauza ca poate creste riscul aparitiei cancerului de san sau a bolilor de inima.
