Ca parinte, iti pui, adesea, intrebari legate de modul in care creste si se dezvolta copilul tau: oare are inaltimea corespunzatoare varstei sale? Este, oare, in parametri normali ai greutatii, nu e prea slab sau, poate, prea gras? Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a dat niste cifre cu valorile standard ale inaltimii si greutatii recomandate, in functie de sex si varsta. Acestea trebuie, insa, luate doar cu titlu orientativ pentru ca fiecare copil are ritmul sau de dezvoltare.
Inca din timpul sarcinii si pana in primii ani de viata, cresterea in greutate constituie cel mai sigur reper luat in considerare pentru a se evalua dezvoltarea normala a copilului, fiind cea mai evidenta dimensiune a evolutiei sale.
In primii doi ani de viata, copilul este atent monitorizat atat in ce priveste cresterea sa in inaltime cat si in greutate. Astfel, la fiecare vizita la medic, acesta il va masura si il va cantari inregistrand valorile si urmarind atent modul in care copilul a evoluat.
Ritmul de crestere difera foarte mult in functie de varsta. Astfel, in primul an de viata, bebelusul creste pana la 25 cm in inaltime iar greutatea i se tripleaza. Dupa depasirea acestei varste, ritmul de crestere se micsoreaza. De regula, pana la adolescenta, cresterea in inaltime este de doar ~6 cm pe an dar aceasta valoarenu este constanta fiind intalnite puseuri de crestere, mai ales, primavara. Pe de alta parte, s-a remarcat faptul ca la pubertate, adica intre 8-13 ani la fete si 10-15 ani la baieti, ritmul de dezvoltare este sensibil crescut. Este perioada in care are loc si dezvoltarea sexuala a copiilor (apare parul pubian si la subrat, menstruatia la fete). Aceasta crestere asociata cu pubertatea se sfarseste in jurul varstei de 15 ani la fete si 16-17 ani la baieti, varste la care copilul se considera ca atinge maturitatea fizica.
Iata valorile standard de inaltime si greutate elaborate de OMS:
In mod normal, la varsta de 6 aluni, greutatea bebelusului ar trebui sa o dubleze pe cea de la nastere dar aceasta nu este o regula. Medicii neonatologi sunt de acord ca mult mai important este modul in care se dezvolta copilul decat cat ia in greutate. Deci este mult mai important ca micutul sa se simta bine decat sa se incadreze in niste tabele care se bazeaza pe tipare ce vizeaza cam 75% dintre copii, nu pe toti.
Din nou, nu trebuie uitat ca aceste valori sunt orientative. Este bine stiut, de pilda, faptul ca un bebelus hranit la san creste mult mai lent decat cel hranit cu formula de lapte. S-a observat ca micutii alaptati la san, in jurul varstei de 1-1,5 ani, cantaresc mai putin decat cei hraniti cu formula de lapte. Ce explicatii ar putea avea acest fapt? Pe de o parte, copilul este indepartat de la san cand este satul in timp ce mama tine biberonul, fie din instinct fie din obisnuinta, in gura micutului pana se goleste, considerand ca acesta, pentru a fi satul, trebuie sa bea intreaga cantitate de lapte. O alta explicatie ar fi si ca formulele de lapte contin mai multe proteine decat laptele matern ceea ce determina o crestere mai accentuata in greutate.
Iti recomandam pompele de san Beurer
Pana la 24 de luni, dezvoltarea ar trebui sa se incadreze intre urmatorii parametri:
Incadrarea valorilor pe care copilul tau le are cu 25% sub sau deasupra acestor parametri nu trebuie sa costituie un motiv de ingrijorare. Tinand evidenta periodica, medicul va sti daca sunt probleme, stie ca un copil poate fi perfect sanatos si daca are perioade in care creste mai mult si, apoi, stagneaza dar si daca creste constant dar cu pasi mai mici.
Este extrem de gresit, de asemenea, sa consideram ca inaltimea si greutatea unui copil se poate constitui in indice legat de modul in care, acesta, va fi ca adult. Un copil mic de inaltime poate deveni un adult inalt asa cum unul mai grasut poate slabi pe parcurs… Este bine stiut ca, in acest sens, parintii sunt cei mai buni indicatori deoarece atat trasaturile fizice cat si inaltimea pot mosteni (de la parinti si de la rudele de gradul I).
La 3 ani, vom observa un ritm de crestere mult mai lent decat pana la aceasta varsta. Partile corpului cresc foarte inegal:membrele cresc mai rapid decat trunchiul, pana la pubertate, apoi ritmul de crestere inversandu-se. Copilul creste aproximativ 2 kg pe an si 3-4 cm. Intre 3-6 ani, copilul va avea intre 14-22 kg si o inaltime cuprinsa intre 92-116 cm. In acest interval, intre 4-5 ani, copilul traveseaza perioada de crestere mai lenta, in medie 4-6 cm in inaltime ca, la 6-7 ani, ritmul de crestere sa se accelereze.
Intre 6-12 ani, se remarca variatii in ritmul de crestere al copilului. Daca la inceputul perioadei copilul ia mai putin in greutate, la pubertate acest ritm se accelereaza, inregistrandu-se un salt sensibil in dezvoltare. Cresterea in greutate este de aprox. 3,5 kg pe an iar, in inaltime, de 6 cm. Tot acum se remarca si aparitia diferentelor intre fete si baieti: baietii au o inaltime medie undeva intre 115-130 cm iar fetele 110-130 cm. Adolescentul are o crestere exploziva si inegala, infatisarea sa nefiind, intotdeauna armonioasa. Apar cosurile inestetice, pielea grasa, dintii neregulati care devin, pentru copil probleme extrem de serioase.
Deosebit de problematica este si adaptarea sa la ritmul alert de crestere dat fiind ca, intre 10-18 ani, masa sa corporala creste cu mai mult de 100% (la 14 ani, baietii ajung la aprox. 95% din talia adulta). Se stie ca, pana la 4 ani, inaltimea copilului se dubleaza fata de cea de la nastere iar la 12-13 ani, aceasta e tripleaza. O data depasita, insa, perioada de pubertate, ritmul cresterii in inaltime se incetineste, accelerandu-se cresterea in greutate.
Astazi, la noi in tara, se remarca o crestere accentuata in greutate a copiilor, valorile medii ale taliei si greutatii acestora fiind mult mai mari decat ale celor ale copiilor de acum 50-60 de ani. Astfel, copiii de varsta scolara au, in medie, cu 5 kg mai mult fata de copiii de varsta scolara din anii „60, un rol determinant avandu-l nutritia si mediul inconjurator.
OMS trage un semnal de alarma in acest sens insistand asupra interdependentei care exista intre starea de sanatate si greutatea corporala a copilului. Cresterea greutatii atrage dupa sine riscul aparitiei unor boli cardiovasculare, afectiuni ale articulatiilor, diabet sau, chiar, cancer. Pe de alta parte, stresul, tulburarile emotionale, malnutritia, bolile cronice ori deficitul de hormoni de crestere pot fi factori ce determina o stagnare a cresterii in inaltime.
O stransa colaborare intre parinti si medici poate ajuta dezvoltarea sanatoasa a copilului, medicul fiind singurul care poate stabili daca un copil se dezvolta normal, pe baza unor formule speciale de calcul prin care se stabileste in ce masura exista o corelatie corespunzatoare intre diferitii parametri de dezvoltare a acestuia.
